Atriția dentară reprezintă un proces fiziologic de uzură a structurilor dure ale dinților, cauzat de contactul repetat între suprafețele acestora. În timp ce un anumit grad de atriție este normal și apare odată cu înaintarea în vârstă, atriția excesivă este patologică și poate duce la sensibilitate dentară, disfuncții ocluzale și chiar pierderea dintelui. Aceasta poate afecta atât suprafața ocluzală a dinților (prin masticație și bruxism), cât și suprafața proximală (prin contactul dintre dinți).
2. Cauze
Factorii care contribuie la atriția dentară excesivă includ:
- Bruxismul – scrâșnirea involuntară a dinților, mai ales în timpul somnului.
- Malocluzia – o aliniere incorectă a dinților poate crește forțele ocluzale și accelera uzura acestora.
- Dieta – consumul excesiv de alimente dure sau abrazive, precum nucile și semințele, poate favoriza uzura accentuată.
- Factori de vârstă – procesul natural de îmbătrânire contribuie la o uzură progresivă a smalțului dentar.
- Factori ocupaționali – anumiți muncitori expuși la medii cu particule abrazive (ex. mineri, muncitori din industria sticlei) pot suferi de atriție crescută.
- Obiceiuri vicioase – cum ar fi mestecatul constant al obiectelor dure (pixuri, unghii, gheață).
3. Simptome
Manifestările atriției dentare excesive pot varia în funcție de severitatea și localizarea leziunii, dar includ:
- Sensibilitate dentară crescută, mai ales la alimentele reci sau calde.
- Durere dentară – în cazurile avansate unde dentina este expusă.
- Scăderea dimensiunii coronare a dinților, ceea ce poate afecta aspectul estetic.
- Aplatizarea suprafețelor ocluzale, determinând modificări în procesul de masticație.
- Probleme de ocluzie – modificări în închiderea normală a arcadelor dentare.
- Tendința la fractură a dinților, datorită pierderii structurii dure protectoare.
4. Diagnosticare
Diagnosticul atriției excesive a dinților se bazează pe:
- Examinarea clinică – identificarea zonelor de uzură accentuată, sensibilitate dentară și eventualele complicații.
- Anamneza pacientului – pentru a determina obiceiurile care pot contribui la atriție (bruxism, dieta, profesie).
- Radiografii dentare – utile pentru a evalua gradul de uzură și impactul asupra camerei pulpare.
- Analiza ocluzală – prin înregistrări ocluzale și examinarea funcțională a dinților în timpul masticației.
5. Tratament
Tratamentul atriției excesive variază în funcție de severitatea cazului și implică:
- Identificarea și eliminarea cauzei – tratamentul bruxismului (gutieră nocturnă), modificarea dietei, corectarea obiceiurilor vicioase.
- Restaurări dentare – utilizarea de materiale compozite, coroane dentare sau fațete pentru refacerea structurii pierdute.
- Terapie ocluzală – ajustarea contactelor dentare pentru a preveni uzura ulterioară.
- Educație și prevenție – instruirea pacientului pentru a reduce factorii de risc.
6. Concluzii
Atriția excesivă a dinților este o problemă semnificativă care, dacă nu este gestionată la timp, poate duce la complicații severe, inclusiv pierderea dinților. Diagnosticul precoce și măsurile preventive sunt esențiale pentru menținerea unei funcționalități optime a dentiției.
