Caria dentară oprită în evoluție reprezintă o afecțiune dentară caracterizată prin oprirea progresiei procesului carios, de obicei ca urmare a unor schimbări favorabile în mediul oral sau a intervențiilor terapeutice. Această condiție apare atunci când leziunile carioase nu mai avansează, fie prin remineralizare spontană, fie prin aplicarea unor tratamente specifice.
Cauze
- Modificări ale mediului oral – Crețterea pH-ului salivar, reducerea consumului de zahăr, utilizarea fluorului.
- Reacția organismului – Procesele de remineralizare naturală care pot stabiliza leziunea carioasă.
- Intervenții terapeutice – Sigilarea leziunilor carioase incipiente, utilizarea de agenți remineralizanți (fluor, calciu, fosfat).
- Igiena orală adecvată – Periajul regulat, folosirea aței dentare și a apei de gură cu fluor.
Simptome
- Zone maronii sau negre pe suprafața dintelui, dar dure la palpare.
- Absența sensibilității sau a durerii.
- Lipsa progresiei leziunii carioase în timp.
Diagnosticare
Diagnosticul se realizează prin:
- Examen clinic – Inspecție vizuală și palpare pentru a verifica duritatea leziunii.
- Radiografii dentare – Pentru a confirma oprirea evoluției cariei.
- Teste de fluorescență cu laser – Pentru a evalua gradul de demineralizare.
Tratament
- Monitorizare – Vizite regulate la medicul dentist pentru a verifica stabilitatea leziunii.
- Igienă orală riguroasă – Periaj corect, utilizarea aței dentare și apei de gură cu fluor.
- Fluorizare – Aplicarea profesională de lacuri sau geluri cu fluor.
- Remineralizare – Administrarea de produse ce conțin calciu și fosfat.
Concluzie
Caria dentară oprită în evoluție nu necesită restaurare imediată, dar monitorizarea constantă este esențială pentru prevenirea reactivării procesului carios. O bună igienă orală și vizitele regulate la medicul stomatolog sunt cruciale pentru menținerea sănătății dentare.
